Nichita are nevoie de rucsac dotat cu rechizite

Bună, numele meu este Evgenia și locuim în Tiraspol. Lucrez ca profesor de grădiniță, iar soțul meu lucrează la o fabrică. Avem doi copii: fiul nostru, Nikita, și fiica noastră, Olga.

Nikita are 14 ani și este un adevărat luptător atletic. Acum trei ani, mi-a spus ferm: „Vreau să alerg la fel de repede ca vântul", și s-a alăturat secției de atletism. De atunci, stadionul a devenit a doua sa casă. Antrenament, pornire, depășire — se dăruiește sportului fără rezerve.

Drumul spre visul lui nu a fost însă unul lin. La un an de la începerea antrenamentelor, a suferit o accidentare — o fractură a genunchiului. Doctorii ne-au spus atunci: „Va trebui să uite de sport pentru un an, sau poate pentru totdeauna." A fost cea mai înfricoșătoare zi din viața noastră. Dar Nikita nu a renunțat. În timp ce colegii lui se jucau afară, el făcea exerciții de recuperare timp de șase ore pe zi. A plâns de durere, dar și-a îndoit piciorul, iar și iar, spunându-mi: „Mamă, mă întorc. Trebuie." Și s-a întors. Iar acum aleargă și obține rezultate mai bune decât înainte de accidentare.

Visul lui Nikita este să participe la competiția de la Brno. Aceasta este șansa lui de a dovedi tuturor, dar mai ales lui însuși, că accidentarea nu l-a frânt. Îl așteaptă un nou început, la care a visat în tot acest timp. Antrenorul spune că Nikita are un potențial mare, însă fără această călătorie nu va putea îndeplini standardul necesar și nu va putea atinge un nou nivel de performanță.

Familia noastră trăiește modest. Salariul meu și venitul soțului meu sunt folosite în întregime pentru trai și pentru medicamente, întrucât genunchiul lui Nikita necesită monitorizare constantă. Cer acest ajutor ca mamă care se uită la fiul ei de 14 ani și vede în ochii lui o determinare rar întâlnită la vârsta lui.

În acest moment, Nikita are nevoie de un rucsac dotat cu rechizite.