Anton are 5 ani și are nevoie de un locușor al lui, unde să se odihnească

Mă numesc Emilia și am o familie mare și frumoasă — patru copii și al cincilea pe drum, urmează să nasc în noiembrie. Timp de 7 ani am locuit la gazdă în Chișinău, dar prin programul Prima Casa am reușit să cumpărăm o locuință în satul Onițcani. E primul nostru acasă adevărat.

Soțul pleacă la muncă în Chișinău la ora 6 dimineața și se întoarce seara la 7. Salariul lui acoperă rata lunară de 3.000 de lei pe care o achităm timp de 20 de ani, dar pentru facturi și cele necesare în casă rămâne foarte puțin. Eu am o dizabilitate locomotorie, mă deplasez greu și nu reușesc să fac față singură treburilor casnice. Ne ajută cu produse alimentare biserica Vocea Speranței, și le suntem recunoscători pentru asta.

De când ne-am mutat, am reușit să punem baia la punct și să placăm cu teracotă bucătăria — pas cu pas, cu ce am putut. Dar mai avem mult de lucru, și mașina de spălat s-a stricat tocmai acum, când avem cel mai mult nevoie de ea. Anton, băiețelul nostru de 5 ani, nu are încă un pat al lui. Doarme cum apucă, și asta mă doare.

Un pat simplu pentru Anton — asta ne trebuie acum. Să știu că seara, când îl culc, are locul lui, e cald și e bine. Vă mulțumim din suflet pentru orice ajutor.